Am 20 de ani si ce pot sa zic in ultima vreme viata mea e de cacat.Am fost dat la o parte de cei mai buni prieteni, desi i-am ajutat foarte mult m-au uitat complet, cand ii sun nici nu se obosesc sa imi raspunda macar sa ma injure. Acasa ma cert meru cu ai mei, din orice motiv se certata si cand se satura ei de cearta vin si peste mine si gasesc ei ceva si incep sa urle si la mine.De 2 luni n-am mai avut cu cine sa ies la o bere, sa ies undeva, oriunde .Acuma de rev am stat in casa si ma jucat nfs, nici macar cu cine sa beau n-am avut. N-am mai avut o prietena de 3 ani. ultima pe care am avut-o si-a batut joc de mine. Am inceput sa simt o ura profunda fata de lume, fata de oameni,poate nu sunt toti la fel dar cei in care au am avut incredere m-au lasat balta.Simt ca inebunesc,chiar am o viata de cacat.
Povesti de cacat
M-am nascut intr-o familie saraca, undeva in Moldova la tara. Am crescut si am primit bursa la o facultate din Londra. Am acceptat aceasta oferta gandindu-ma ca cu multa scoala o sa primesc un job bun. La terminarea univeristatii din Anglia, am fost nevoit sa ma intorc inapoi in Romania deoarece viza de sedere expira. Am ajuns in Romania si imediat m-am dus sa studiez ce invatasem. Dar in Romania mi s-a cerut o traducere dupa diplomele legalizate. Am facut asta si am platit 400RON pentru aceste diplome sa le traduc.(banii imprumutati pentru ca nu prea imi permit). Acum mi s-a spus ca nu este recunoscuta aceea facultate in Romania, pentru ca Anglia nu este nici in UE si nici nu este legata direct de Romania. Am datorii 400 RON, si nu o sa imi gasesc de munca pe placul meu, doar joburi din josul societatii. Mama are 1500RON datorii, pentru ca facut imprumut pentru craciun si revelion.(este somera) Tata nu am, pentru ca ne-a parasit cand aveam noi 5 ani(3 frati). Acum un singur frate...
Buna.. Ma numesc Anca si am 16 ani. Nici nu stiu cum sa incep... Am un prieten de o luna si ceva..totul era perfect pana cand l-am sunat intr-o seara si nu mi-a raspuns Am continuat tot asa timp de o saptamana.. insa nimc. Am pus o prietena sa il sune.. si sa il intrebe de ce nu imi raspunde la telefon. Bineinteles ca ei i-a raspuns ..i-a spus ca nu poate raspunde ca are treaba.. Am zis bine,dar o saptamana???? Nici macar de Revelion nu m-a sunat sa imi zica si mie La Multi Ani! sau ceva..de raspuns la telefon?? nici atat Nu stiu ce sa mai fac De gresit nu i-am grsit cu nimic.. Sfaturi ceva??? El are 17 ani.. Pls. Multumesc ca ati citit.
Nu mai suport.Nu mai am pe nimeni si ma simt atat de singura.Prietenii imi zic ca tin la mine dar nu se vede,ma ignora si asa mai departe.Familia mea ii un cosmar.Tot timpul m-am gandit sa fug de acasa sau vroiam sa mi se ia viata.Nu mai stiu ce sa fac.Imi pierd speranta,ma simt intimidata de tot,nu mai imi gasesc credinta.Daca as fugi de acasa nu as avea unde sa ma duc si nu as putea supravietui pentru ca am doar 14 ani.In toti astia 14 ani nu gasesc o amintire frumoasa.Imi aduc aminte cand eram mica,seara de seara plangeam si eram batuta.Nimic nu ii bine din ceea ce fac.Mi se spune ca nu am nici un rost in viata.Am trait si traiesc in ura,certuri si bataie.Imi aduc aminte cum se loveau parintii mei,imi aduc aminte cum tatal meu a aruncat cutitul catre mama mea.In seara asta a fost o cearta dintr-un motiv atat de stupid.In seara asta mi-am injurat mama,am impinso si am tipat la ea pentru m-am saturat sa stau doar sa ma apar si sa plang,sa stau si sa astept sa se termine.Am o singura...
mam saturat de parinti de cacat comunisti, am o prietena care e tiganca si o iubesc, si azi am bagat benzina de 150 de lei sa ma duc la ea,mama nu e de acord cu relatia asta si azi mi-a luat cheile de la masina si mi le-a ascuns ca sa nu pot merge..simt ca innebunesc nu stiu ce sa ma mai fac mam saturat de oameni de cacat pana peste cap.m-am certat cu ei toata ziua am niste nervi de nu mai stiu ce sa fac..imi vine sa stric tot din casa.. ajutooorrr
Acum cateva luni, mai exact in iunie 2008, prietenul meu m-a parasit pentru o alta fata fara sa aiba vreun motiv concret... fara vreo explicatie anume. De atunci inca il mai iubesc si incerc sa il uit, dar de fiecare data cand ma obsinuiesc cu ideea ca nu se poate, apare ceva legat de el:ma cauta, ma suna, aud ceva despre el, etc. Ne vedem, ne sarutam si apoi imi trece iar. Ultima data ne-am intalnit in noiembrie, pe 30, dupa care nu mi-a dat niciun semn, dar nici eu lui. Problema este ca de cateva zile nu pot sa ma gandesc la altceva, imi este foarte dor de el, imi este dor sa il am in prezenta mea, sa stam sa povestim ca pe vremuri, sa il tin in brate. Si nu stiu daca sa il caut, pentru ca stiu ca nu-mi va raspunde la sms. Ce sa fac?
Sunt profesoara de romana la o scoala generala. Predau la sectia maghiara, la tigani mai bine zis. Ei nu stiu o boaba de romana si eu trebuie sa ii pregatesc pentru testarea nationala. Se bat, injura, ma intrerup, put, sunt jegosi, nu invata nimic, ma ingana, imi raspund urat inapoi...iar eu nu mai rezist. Ma gandeam sa renunt...asta inseamna ca 2 ani nu mai am voie sa predau. Mai trebuie sa precizez ca depind de salariul de 800 de ron, pt a o ajuta pe mama sa isi plateasca ratele la banci. Sa renunt?
Am 19 ani, am terminat liceul, nu am dat mai departe pentru ca parintii nu m-au sustinut.In vara am avut o operatie mai nasoala si a trebuit sa stau o saptamana si ceva in spital si am avut o depresie de vreo 3 sapt. In timpul asta am ramas cu numai 2 prieteni... cei mai buni, dar au plecat si ei la facultati, departe. De prietena m-am despartit acum 8 luni dar nici acum nu am uitat-o. Toata ziua nu fac nimic, decat sa ma cert cu parintii. Va rog dati-mi un sfat!
Nu imi place scoala, sincer va spun, simt ca nu ma ajuta la nimic, chiar la nimic.. cand ma duc mi se pare ca invat ceea ce parca stiu deja, sau ceea ce chiar nu ma intereseaza. Invat dimineata si imi este foarte greu sa ma trezesc mai bine stau toata noaptea treaz si plec la scoala nedormit, ma simt mult mai bine. Lipsesc foarte foarte mult, si chiar mie mi se pare ca nu sunt in pas cu lumea, dar nu stiu nu ma atrage. Imi place sa petrec noptile pe internet lucrand prin diferite programe si sa fac site-uri. Nu inteleg de ce nu se poate si in romania ca la scoala sa faci ce iti place.. asa cum se practica in tarile vestice. Adica.. cred ca inteleg de ce.. romanul petrece pe bancile scolii in jur de 18 ani (*inclusiv facultate&masterat) si apoi tot la un salar de minim pe economie ajunge, pentru ca statul nu ii ofera. Nu e chiar o VDC, dar eu consider ca am dreptate, si o sa imi urmez visul si fara scoala. Abandon! Best regards, PARK!
vdc e atunci cand te duci la olimpiada judeteana de fizica(marea mea pasiune) si totusi sa ai placuta surpriza sa faci un punctaj de cacat pentru ca subiectele au fost facute in bataie de joc,cu materie neparcursa si cu un grad de dificultate exagerat.
pff...e iarna! si asta e cel mai de cacat lucru posibil iarna ca iarna..dar e zapada multa! exces de multa si toti baietii sunt in extaz cum frate sa te ia pe sus cate 7-8 baieti in fiecare pauza si sa te arunce in gramada de zapada imbracata,dezbracata..pt ei nu coanteaza am ajuns acasa cu juma' din zapada din curtea scolii in chiloti am inghetat cu totu' gata.pana la vara nu ma mai duc la scoala. clar!
nici nu stiu cum sa incep. invat cica la un liceu de top,unde se presupune ca si elevii sunt la fel. Azi in pauza vroiam sa merg afara,dar inainte mi-am pus telefonul in geanta. am iesit,am revenit, dar surprizaaa: telefonul ia-l de unde nu-i. stiam exact unde pusesem telefonul,nu era nici o sansa sa il fi pierdut. oricum,scotocesc in toata geanta,pt orice eventualitate, caut in banca si pe jos. pe jos gunoaie si o revista,iar in banca nimic. ii intreb pe cativa colegi daca au observat ceva dubios. nimeni nimic. atata ca cineva aruncase cu o revista prin clasa dupa o colega. deja eram disperata, cand imi sopteste o colega ca telefonul meu este sub revista de pe jos(cateva banci mai in spate). nu a vrut sa-mi spuna exact cine,dar stiu sigur si singura. un cocalar care nu ma suporta,dintr-un motiv necunoscut. in 3 ani de cand suntem colegi,acest individ nu a reusit sa imi castige respectul si nici admiratia, si probabil acesta e motivul antipatiei lui. Cocalaru' asta e jalnic: asculta...
Nu am o VDC ci un Serviciu DC. M-am angajat acum 2 ani, promisiuni peste promisiuni, ca aici invat, ca ma realizez, ca salariu creste bla bla.Dupa 1 an m-am prins ca totu e praf aici. Am colegi cu iQ negativ (75% dintre ei). Sunt mai bun ca majoritatea daca imi pun capul la treaba, dar cu ce folos? Am ajuns la aproape 26 de ani, sa am un sef care crede ca stie tot, un manager cretin, care ma pune sa fac doar munci de kkt(cautat date pe net)sau imi da f f mult de facut cand e (cica imi da pt ca pot), sa nu mai invat mai nimic(mai am multe de invatat dar de la cine?), sa ma plafonez si sa castig putin astfel incat sa depind de parinti. Nu pot pleca pt ca nu gasesc mai nimic pe criza asta,e riscant, de bine de rau am loc de munca dar nici de progresat nu o mai fac.. M-am plafonat groaznic, fac treaba in scarba (sefu nu de afara pe nimeni dar nici mariri nu da). Am prietena, urmeaza sa facem nunta curand, dar mi groaza ca nu voi putea intretine familia... Simt ca ma irosesc dar...
am o VDC. sa incep cu prima parte. 1. Parintii mei au pierdut apartamentul. Avem 16 ani am ramas pe drumuri am dormit in biserica, pe scaune, ca bani de chirie nu aveam si in camin de barbati am stat. acolo state fratele meu si tata pentru ei era legal sa stea. Eu cu mama pe ascuns intram la ei in camera. Apoi au trecut 2 ani si s-au mai linistit apele. Partea a doua a fost cand m-am indragostit de un baiat mai mic decat mine cu 2 ani era foarte matur la anii care ii avea.Pe atunci aveam 18 ani si era un baiat foarte frumos. Am avut norocul ca sa ma placa si el pe mine si am devenit iubiti. Atunci simteam ca sunt foarte iubita, era un baiat dulce, dar din pacate n-a mers relatia cu el. L-am iubit foarte mult, dar m-a parasit pentru o alta fata.Am incercat sa-mi iau viata pt el, dar m-a salvat tata. Eram distrusa. In fiecare zi il vedeam, ba la scoala, ba la camin. Eram si colegi de scoala. Am suferit foarte mult, nu mai stiam pe ce planeta traiesc. PARTEA 3 : In timp ce...
Am 25 de ani. Am de gand sa imi fac o familie ca deja nu mai se poate langa parinti... Au facut destule sacrificii pt mine. Problema e ca am un prieten cu 10 ani mai mare ca mine care nu imi poate oferi nimic. Il iubesc mult, si el pe mine. Parintii mei nu sunt de acord cu el. Eu mi-am terminat studiile si am un job mediocru. Nu stiu ce sa fac. Sa mai continui relatia cu el sau sa incerc sa ma descurc singura? Merita sa stai langa un om pe care il iubesti dar care stii ca nu iti va oferi decat o viata plina de greutati si neajunsuri?
ma asez la calculator, noaptea, din caminul jegos al Facultatii de Chimie din iasi, pentru a-mi scrie problema si poate a gasi vreun sfat util sau inteligent, apeland la experienta si judecata voastra...nu am o VDC, doar o anume decizie de luat, chimia fiind un domeniu aproape mort, ma reprofilez in studii din urmatorul an universitar, avand de ales, in principal, intre Farmacie si Psihologie...problema e ca nu stiu ce ar fi mai eficient, mereu am visat sa fac psihologia, cred ca m-as descurca in domeniu destul de bine, dar din cate stiu exista o cerere deosebit de mica pentru psihologi, mi-e frica sa nu ajung pe strazi...la farmacie as supravietui, as fi un elev mediu, dar nu cred ca mi-ar placea la nebunie sa fac asta, consider ca mi-as risipi imaginatia, desi as ajunge probabil un farmacist mediocru cu loc de munca aproape asigurat... acum realizez ca nu am o problema la fel de grava ca 90% din restul lumii, sunt paote si usor offtopic, dar...ma simt mai bine daca imi scriu...
mama ma trimite sa-i cumpar tampoane, si prietenul ei sa-i iau tigari la bucata. Acum cateva zile mai in gluma mai in serios mi-au luat un prezervativ pe care l-am gasit mai tarziu in cosul din baie, era folosit. Mama face sex cu prezervative cumparate de mine. ce sa fac? am o vdc!