Iata ca mi-a venit si mie randul sa-mi vars supararile unor necunoscuti amabili in speranta de a gasi raspunsuri. Simt cum imi cedeaza nervii, o sa clachez si o sa fac ceva regretabil. Am aproape 18 ani si deja am inceput sa nu-i mai suport pe ai mei deloc. Mereu imi reproseaza cate ceva iar eu tac si tac pentru ca nu ma lasa inima sa-i ranesc. Am multe idei, multe visuri dar nu le pot indeplini pentru ca mereu apar probleme. As pleca oricand, oriunde. Nu am la cine sa ma duc atunci cand imi e greu, doar cativa prieteni cu care imi impartasesc secretele.. dar ce pot face ei, fiecare cu problemele lui. Au trecut 3 ani de cand nu am prietena, desi iubesc insa mereu sunt refuzat. Sincer nu stiu ce voi face dar totusi sper ca o sa fie bine, iar daca nu.. nu. Mersi pentru ca ati citit si sper sa aprobati postul pentru ca s-au aprobat si mai rau de atat.