De ceva timp am realizat ce vdc am...m-am indragostit pentru prima oara si am riscat totul, am iubit... Fara sa stiu ca nu sunt iubita am luptat cu toti cei din jur... Am fugit de acasa petntu el, nu mi-a pasat de mama, nu mi-a pasat de cei care i-am lasat in urma... Pana m-a lasat el balta, trebuia sa imi fi dat seama ca asa se va intampla. Era mult prea mare, prea perfect pentru mine. Acum sunt singura si inca nu mi s-au cicatrizat ranile. Inca il mai iubesc, iar fluturii din stomac imi amintesc in fiecare clipa de dorul puternic... Poate m-as simti mai bine daca nu as purta un razboi continuu cu mama mea