Viata mea DC: Fata, 18 ani, orfana de la 7 ani de ambii parinti (accident de circulatie), singura persoana cu care stateam era fratele meu mai mare (25 ani), care a murit saptamana trecuta din cauza unui anevrism cerebral (cauza necunoscuta)…Alte rude nu mai am, in acest moment locuiesc impreuna cu cea mai buna prietena a mea. Sa mai luam in calcul si faptul ca anul acesta am bacalaureat si deja simt ca nu mai fac fata. Nu ma pot concentra, am dureri de cap in fiecare zi de la atata plans. Toti ceilalti, cand le povestesc despre viata mea, imi spun lasa ca trece. Dar suferinta mea nu trece. Acum realizez ca sunt singura pe lume, nu mai am pe nimeni langa mine, decat pe Oana, prietena mea cea mai buna.
Esti luat peste picior de colegi, de profesori (profesoara mea de istorie m-a facut de ras pentru ca aveam ochii vineti, intrebandu-ma daca nu cumva m-am drogat, si spunandu-mi ca moartea fratelui meu nu este o scuza ca sa nu-mi invat la materia ei, care nici macar nu este inclusa in proba de bacalaureat – sunt mate-info. Si se mai intreaba de ce au salariile atat de mici, ar trebui sa-i dea afara pe toti.) si chiar de prieteni, care-ti spun cu indiferenta lasa ca trece (gen hai da-o dracu si pe proasta asta[emo]. De ce ? Vesnica intrebare: DE CE ? Pentru ca esti diferit fata de ceilalti ? Pentru ca nu ai bani nici macar sa te duci pana la MC sa-ti cumperi un sandvis ? Pentru ca umbli cu haine vechi de aproape 2-3 ani, care ti-au ramas mici (exact ca la copiii de gradinita), din cauza faptului ca nu ai bani ?
Societate de c***t, oameni de c***t, caractere de c***t, tara de c***t, pe scurt: VDC !