Uneori in viata asta nici lucrurile bune nu sunt ceea ce par.
Am 25 de ani si de 5 ani am o relatie (el are 31). Il iubesc enorm, as face orice pentru el si chiar i-am demonstrat ca il iubesc si ca ii voi sta alaturi indiferent de orice.
Am trait si bune si rele impreuna. Si chiar foarte rele… de la boli, la moartea unor persoane apropiate.
Ma respecta, se poarta destul de frumos cu mine, e ceea ce imi doresc ca personalitate si imi doresc sa imi petrec restul vietii alaturi de el.
Dar pentru ca viata e DC…
El sta cu mine pentru ca sunt buna pentru planurile lui de viitor. Am in opinia lui ceea ce trebuie ca sa fiu o sotie si o mama buna.
Si cam atat…
Nu ma iubeste. Adica mi-a demonstrat ca tine la mine si ar ramane si el toata viata alaturi de mine… dar mai mult decat o oarecare afectiune nu are fata de mine
Si chiar ma doare. Uneori ma simt folosita pe fost de viitor incubator.
Tot ce vreau e sa ma iubeasca si el pe mine, sa simta focul ala puternic al iubirii.
Pe mine nu ma intereseaza neaparat casatorie, copii… ci o relatie reusita, bazata pe iubire.
El in schimb, numai asta vede. Ca trebuie sa stranga bani, ca sa aiba de casa, de nunta, de copii… si eu sunt undeva in decor. Zice ca dupa ce termina sa se puna pe picioare, nu o sa mai fie preocupat de altele si o sa fie capabil sa ma iubeasca… dar acum n-are timp si pentru ca trebuie sa faca bani pentru mine… si in 5 ani de relatie nu l-am lasat nici o masa la restaurant s-o plateasca numai el… nu i-am cerut nici 10 lei imprumut. NU vrea sa inteleaga ca n-am nevoie de bani, ci de iubire.
Si tocmai pentru ca singurul lui defect e ca nu ma iubeste face sa simt ca situatia e si mai DC.
O merit… poate ar trebui sa renunt si sa caut pe cineva capabil sa ma iubeasca… dar nu pot. Am incercat de nenumarate ori sa ma despart de el, dar m-am intors de fiecare data desi el nici macar nu imi cerea asta.
Cu sau fara el, tot de o VDC am parte…