sunt intr`o stare pur si simplu deplorabila..chiar simt ca nu mai am putere,ca nu pot merge mai departe…de fapt,nici nu am pentru ce sa imi doresc asta…sunt singura,mai singura cum niciodata nu am fost..nu am pe nimeni aproape,nicio prietena,niciun prieten..iar familia…nu se prea poate numi asa,in halul in care este in cazul de fata.fiecare pentru el,numai certuri,amenintari si alte tampenii de genul asta.cu mama nu ma mai inteleg deloc,si asta nu e de acum,cred ca e un an de cand suntem ca soarecele si pisica,daca nu mai mult.inteleg ca are si ea problemele ei,dar asta nu inseamna ca eu trebuie sa fiu tinta tuturor rautatilor si nervilor ei.nu sunt nici eu perfecta,dar nici cum ma vede ea,e normal sa imi ies din minti cand ea nu face nimic altceva in afara de a ma injura si blestema ca pe cel mai mare dusman..de fapt,asta imi spune mereu ca sunt pentru ea.un dusman pentru care si`a sacrificat viata as fi vrut ca macar pe ea sa o simt aproape acum..sa stiu ca pot vorbi cu cineva,ca exista cineva care imi poate spune o vorba buna.de viata sentimentala ce sa mai zic..e un dezastru.ca de obicei,am impresia ca tot ce zboara se mananca si ma las prada viselor datorate unui inceput frumos…care dureaza prea putin.nici nu stiu cat sunt de coerenta acum,am prea multe de spus,dar nu imi gasesc cuvintele..va scriu acest post si plang,sunt singura si sufletul meu urla de durere…vreau sa am si eu pe cineva aproape…sunt o ratata