VDC-ul meu incepe in urma cu 7 ani, in vara anului 2002. Din nefericire, fratele meu a decedat in urma unui accident de tren. Mergea la mare. Intrase la facultate cu cea mai mare nota. Se bucurase de viata din plin, fetele aveau o afinitate pentru el, nimeni nu se lua de el, se bucura de bani si de o minte sclipitoare. Apoi a venit accidentul, si totul s-a schimbat in viata noastra de familie. Ai mei aveau o firma de transport, care mergea extraordinar, si in anii gen 1996 aveam baxuri de iaurt din
Germania cand cei din incinta nu aveau nici macar bani de bomboane. Dupa moartea fratelui meu, parintii nu s-au mai simtit in stare sa traga de firma si au decis sa lase totul in urma, pentru ca durerea era prea mare. Au vandut tot si au zis ca banii ne vor ajunge pana cand se vor pune pe picoare emotional. De multe ori mi-au zis ca am fost singurul lucru ce i-a tinut in viata. Apoi au urmat niste incercari de afaceri nereusite ale tatalui. Cumulate, au reusit sa ne aduca la o situatie materiala medie. Acum sunt plini de datorii si ma doare sufletul vazandu-i ca in loc sa aiba parte de o batranete fericita, trebuie sa munceasca mai mult si mai din greu ca in tinerete. In privinta mea, lucrurile merg prost. Dupa moarte fratelui am legat o prietenie extraordinara cu un coleg de clasa, practic 8 ani de zile am fost nedespartiti zi de zi. Vara asta am aflat ca trebuie sa se mute in Spania din cauza situatie materiale. Durerea a fost insuportabila, deoarece cu timpu incepuse sa compenseze lipsa fratelui. In afara de parinti, nu prea am cu cine schimba o vorba, caci m-am cam inchis in sine. E nasol, deoarece pana acum am fost destul de popular si mi-a fost relativ usor sa incheg prietenii si sa cuceresc fete, dar nimic de suflet, doar prietenii efemere. Prietena nu am, si parca simt ca nu ma pot indragosti, niciuna nu imi place, desi sunt placut de multe fete. Uneori imi lipseste acea persoana cu care sa vorbesc ore in sir, cu care sa impartasesc orice. VDC.