Sunt plecata de 4 ani din tara..cand am revenit am avut una dintre cele mai crunte dezamagiri..Prietenii nu mai sunt prieteni..familia nu mai e familie..Mi-am dat seama ca sunt o straina in propria tara..Poate ca si eu m-am schimbat in tot acest timp..Dar nu pot uita ca atunci cand am plecat am luat cu mine toate amintirile,visele si sperantele..E tot ce am in acest moment..Poate cineva sa-mi spuna daca exista prieteni..familie..dragoste?Daca poti conta pe cineva..doar ca sa te asculte..nimic mai mult!E ironic..ascultam 6-7 ore pe zi copii care simteau nevoia sa-si descarce sufletul..tot timpul meu era pentru ei si pentru oricine avea nevoie de mine!Acum am eu nevoie sa-mi spuna cineva o vorba buna..si nu e nimeni!Cei 28 de ani petrecuti in scoala, acum nu ma ajuta cu nimic!Sunt departe de casa,de tot ce mi-e drag..muncesc 13-14 pe zi in speranta unui viitor mai bun!Nu-mi pare rau ca am plecat..imi pare rau ca am lasat niste idioti sa-mi limiteze creativitatea si sa-mi ia dorinta de a face ceva in viata..Acum nu mai conteaza..am 31 de ani si de zece ori mai multe vise..care-mi cer sa lupt!Multumesc mult pentru timpul pe care-l acordati acestor randuri..Imi este permis un sfat?Luptati pentru ceea ce va doriti cu adevarat..nu o sa fie usor, dar la final rezultatul conteaza!Nu lasati pe nimeni sa va taie aripile!Multumesc inca o data pentru rabdare..