Eh, eh, eh… am citit VDC-ul lui Nectarica si m-am gandit ca a venit timpul sa imi iau de pe suflet ceea ce am adunat si am tinut in mine atata timp. Vara asta am patit si eu o situatie asemanatoare. Toata vara am alergat dupa o fata pana am devenit cel mai bun prieten al ei. Faceam totul impreuna, dar eu sperat si credeam ca intre noi poate fi mai mult de atat. M-am apropiat de ea atat de mult incat am ajuns sa o cunosc mai bine ca oricine si faceam aproape totul impreuna. Timp de o saptamana ne-am purtat unul cu celalalt ca si cum am fi fost impreuna… Apoi am avut o perioada foarte dificila, plina de probleme personale si aveam nevoie de ea mai mult ca oricand, dar am primit un mesaj de la ea in care imi spunea ca noi nu putem si mai mult decat buni prieteni, dar a sunat ca ceva de genul “nu esti destul de bun pentru mine”… “prietenul la nevoie se cunoaste” Am fost distrus deoarece ea era totul pentru mine, era perfecta, si m-a schimbat in bine. Timp de 3 luni ea a fost singura persoana la care ma gandeam. Simteam in mine o ura fata de ea, desi stiam bine ca inca tineam la ea si incercam sa imi dovedesc mie insumi ca nu-i asa. In tot acest timp m-am schimbat enorm… Am renuntat sa mai port ochelarii, mi-am facut pierce in buza, am inceput sa beau si sa ma port urat cu toata lumea… Intr-un fel cred ca toate aceste schimbari le-am facut involuntar pentru a ma indeparta de ea. Apoi in octombrie, am cunoscut pe altcineva. Ne-am placut si am fost impreuna o luna si un pic, dar amandoi stiam ca nu va merge intre noi, asa ca am preferat sa ramanem doar prieteni. A trecut si asta… apoi a inceput sa ma “bantuie” cealalta… ma intalneam cu ea peste tot si nu puteam scapa de ea. Am avut o perioada cand ma trezeam la 3 noaptea si incepeam sa compun poezii si sa mixez melodii pentru ca nu mai puteam adormi… Ea crede ca noi inca am ramas prieteni, dar trebuie sa stie ca nu este asa… Ea nu are nici cea mai mica idee prin ce treceam eu, in timp ce ea nu avea nici o grija… Ea nu stie ca in timp ce ea dormea, eu nu inchideam un ochi pana la 1 noaptea gandindu-ma la ce a fost intre noi si uneori chiar plangand… Nu a avut habar si nici nu va avea vreodata, deoarece mi s-a facut sila de ea cand am vazut-o cum este cu adevarat. Va multumesc pentru ca ati avut rabdare sa cititi pana la capat si ca v-ati facut timp sa imi ascultati si mie povestea .
P.S. One, daca nu poti spune ceva frumos, atunci mai bine abtine-te.