Intr-o zi ca oricare alta,ma trezesc si eu ca orice om normal ma pun la calculator,stau vreo 20 de minute,pana aici nimic neobisnuit.Deodata aud un sunet ciudat sar de la calculator,fug in camera si il vad pe tata intins in pat(tocmai venise de la piata),am sarit sa-l ajut,ma rog,incercam…Inca nu-mi vine sa cred ca nu mai e aici si azi sunt 20 de zile in care parca nu am realizat ce s-a intamplat.A fost totul prea brusc,fara nici o avertizare…Acum toate planurile de vacanta,fiecare zi care pana acum mi se parea obisnuita pentru un om,toate s-au schimbat.Nimic nu mai e la fel ca si inainte toate planurile s-au dus de rapa si nimic nu va mai fi normal.As face orice sa dau inapoi chiar daca nu as putea sa schimb nimic,doar sa ma bucur mai tare de clipele impreuna cu toata familia.