Salut! Ma numesc A. si fac 17 ani in curand. Pot spune ca duc o viata de cacat, m-am indragostit de o fata care are iubit. Ne-am imprietenit in fata liceului ( eu neavand tigari am cerut unui grup de fete in care era si ea, ea oferidu-se si impotrivindu-se cu inversunare ca alta fata sa imi dea tigare). Ne-am cunoscut mai bine si am inceput sa iesim amandoi, ea stiind ca eu o plac. Totul bine si frumos pana cand ma sarutat prima data, de atunci sunt dependent de ea, parca ar fi avut venin in sarut. Ne vedem zi de zi, ea imi spune ca nu se mai intelege cu prietenul ei pentru ca este mereu plecat si nu are timp niciodata de ea, ca nu ies niciodata si prefera sa stea alaturi de mine decat de el, dar nu vrea sa se desparta de el dar nici sa continue (intr-un cuvant e nehotarata).
Cand suntem amandoi intr-un loc mai retras totul este ca intre doi oamenii care se iubesc, eu ii fac ei toate poftele si ea este fericita, iar eu sunt trist mereu pentru ca stiu ca se va duce tot la ala. Cuvintele „traieste clipa” incep usor usor sa fie o obsesie pentru mine, le aud mereu de la ea din gura, dar daca suntem in fata liceului si eu incerc sa o sarut ea trage capul. O inteleg prietenul ei invata cu noi in liceu, este clasa a XII-a si singura diferenta dintre mine si el este un amarat de Cielo. Nu am avut ocazia sa il cunosc personal, dar si daca il voi cunoaste nu cred ca va fi o discutie calma.