Am 17 ani, sunt în clasa a10a, vizibil cu cei 8 ani de-acasă , adică de obicei respect lumea, sunt politicos; dar în acelaşi timp în cei 8 ani (şi nu numai) am învăţat să urasc prostia, incorectitudinea, mârlănia.
E de căcat să te intereseze educaţia, cultura, lumea din jurul tău şi la şcoală nu primeşti asta; în ultimul timp şcoala e pur birocratică, nimeni nu dă doi bani pe ea, nici elevii, nici profesorii, şcoala se face doar că trebuie făcută.
E de căcat că dacă n-ai o capacitate mare a memoriei şi o procesare rapidă a informaţiilor (adică dacă nu eşti un elev de 10 pe linie) nu ai parte de educaţie; profesorii n-au răbdare să-ţi explice, cei mai mulţi dictează lecţia la materiile de uman şi înşiră pe table nişte formule la materiile de real.
E de căcat ca lumea să ţină cont de notele pe care le iei la şcoală, nu de cultura pe care o ai, limbajul pe care îl foloseşti, etc. atunci când vor să-ţi determine inteligenţa. Zic că asta e de căcat pentru că eu nu sunt un elev bun (cam de 7-8), am zis de ce mai sus, dar în plus nici nu copiez, şi nici nu tocesc(asta fiind o altă formă de copiat, din moment ce uiţi a doua zi). Şi aşa se face că nişte cocalari au note mai mari decât mine, ori că tocesc (nu vorbesc de mate, info, că sunt unii idioţi care zic că eşti tocilar pentru că eşti bun la alea) ori că umblă cu fiţuici, ori că vorbesc între ei (profesorii desigur ca nu fac nimic, ori îi ignoră, ori pleacă de tot din clasă).
Bine, încă nu am o viaţă de căcat, dar sigur o să am, pentru că intrarea în facultate se face pe bază de dosar.
Deci în România: VDC să fii corect.