Of,of,of…la aceasta interjectie se reduce viata mea acum…
Am 19 ani,sunt baiat,si problema e urmatoarearin liceu eram vazut ca un cuceritor ( fara falsa modestie),adica sunt multe fete care vor sa stea cu mine,multe imi zic ca sunt mai diferit,in sensu bun.De aratat,arat bine(fac sport de 5 ani),banii de la parinti imi ajung,stiu cum sa ma port cu fetele.Toate bune si frumoase,numai ca in moment cand imi gasesc o prietena,dupa o luna ma plictisesc de ea.Pur si simplu numai ma atrage,ma dezamageste.Pur si simplu cred ca am pretentii prea mari de la o fata.Si singura fata care mi-a placut cu adevarat,m-a lasat dupa o luna jumatate pe motiv ca am neglijat-o,dar eu imi dadeam toata silinta sa ii fie ei bine,o puneam pe ea inaintea mea la orice.Inca ma mai gandesc la ea,si nu stiu daca o sa mai gasesc o fata ca ea.Prea frumoasa nu era pentru altii,dar pentru mine era cea mai frumoasa.In seara in care ne-am despartit,m-am uitat de doua ori la Vicky Cristina Barcelona si am baut 3 sticle de vin singur si am plans.Am facut si atunci o confesiune tot aici.Am tot mai incercat relatii cu diferite fete care ma placeau,dar nu total diferit.Sincer sa fiu,nici numai ma intereseaza de BAC si de admitere(pe care le am anu asta) gandindu-ma ca s-ar putea sa numai gasesc o fata care sa-mi placa 100 % de ea,cu care sa apreciez fiecare secunda petrecuta cu ea,o fata careia o sa-i inspir fiecare rasuflare.Oare imi mai gasesc perechea ?Pacat,pacat,pacat…

P.S. : Chiar nu vreau comentarii de la oameni rautaciosi.Le multumesc celor ce au avut rabdarea sa citesca umilele randuri despre perioada prin care trec eu.Va multumesc si bafta la BAC si la admitere celor in cauza.O seara buna!