exact acum un an, ne-am cunoscut. el, in it, originar din ro si vine doar in vacante pana la facultate pe care o sa o faca aici.eu,in alt oras decat cel in care sta el in ro,ne-am cunoscut prin prieteni comuni si am inceput sa vb pe net.din cateva conversatii lungi reiese ca suntem identici.gusturi,muzica,intamplari, chiar si unele detalii fizice, tot.. peste 2 luni ne-am intalnit si am stat impreuna 2 saptamani,cele mai bune din toata viata mea, in care am facut totul impreuna.l-am iubit enorm si el, nu cred ca la fel de mult,dar.. el a fost singurul om cu care chiar as fi dorit sa traiesc toata viata, de care nu m-as fi saturat niciodata,niciodata.. deci, cand am plecat am spus ca o sa fim in continuare impreuna.adormeam plangand pt ca imi aduceam aminte ca nu ne mai vedem atat si ma trezeam plangand pt ca il visam. la sf lui decembrie, imi spune ca ma iubeste,dar ca numai poate continua si ne despartim. nu zic nimic,ma asteptam la asta..
eu mi-am continuat viata, sunt cu cineva, tin la el mult,mult cu tot cu micile certuri si probleme..
desi, uneori, tot la fost ma gandesc si tot de el ma intreb.. si tot plang de dor.
si uite ca a trecut un an si ma gasesc in aceeasi chestie! vorbesc cu fostu` pe net si parca,parca vad ca zice sa fim iar impreuna..deja a inceput sa bata apropouri.inca il mai iubesc,dar eu ce fac?ma amagesc asa in fiecare vara..? nu mai stiu ce as fac, sunt disperata, nu vreau sa renunt nici la unul nici la altul..
e o dilema de cacat,stiu..stiu..