Salut tuturor!
Consider ca am o VDC pentru ca sunt multe lucruri care stau in calea fericirii mele.
Prietenii. Cei pe care ii consideram a fi prieteni adevarati, pe care ii consideram ca fiind parte din propria-mi familie, oameni pentru care as fi fost in stare sa-mi dau si viata (fara gluma), m-au tradat si m-au ranit asa cum nu m-as fi asteptat vreodata in viata asta. Sunt oameni pe care ii cunosc de ani de zile, alaturi de ei am trecut prin multe lucruri, sunt oamenii alaturi de care am crescut si m-am maturizat. Si-au dat jos masca si si-au aratat adevarata fata. Prieteni adevarati…
Familia. O familie modesta as putea spune, cu multe lipsuri, mai departe pleaca certuri zilnice…daca mai tinem cont de faptul ca am si un tata alcolic va puteti inchipui ce iese. De copilarie nu pot sa spun ca m-am bucurat, mi-am petrecut-o ba la scoala ba inchis in casa, afara nu aveam voie…batai zilnice si tot tacamul…Ma bucur macar ca mai am un frate mai mare si o verisoara care ma sustin si la care tin enorm de mult. Si inca ceva…o sa fiu unchi cam peste o luna
Prietena. Fosta. Pentru ca asa a decis ea ca e mai bine .Pentru ca inca il iubeste pe fostul. E DC sa iubesti si sa nu fii iubit. Si ar mai fi si chestia ca ne-ar desparti cam 200 de km in timpul facultatii. Era tot ce am cautat vreodata la o fata. In fine…
Scoala. Restante peste restante (si sunt abia anul 1), dar cu toate problemele care le am pe cap numai la invatat nu imi sta gandul…si nu e ca si cum nu as fi incercat, dar pur si simplu nu pot sa retin nimic. Mai nou a aflat si mama de restante,speram sa nu se intample asta, dar speram sa o scutesc de niste griji in plus…ma simt DC.
M-am saturat sa imi tot iau palme de la viata in fiecare zi. O viata DC…
Se spune ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic. Mai puternic pentru ce? Sa inteleg ca o sa am parte de greutati mai multe si mai mari? Ce perspectiva imbucuratoare…
Dar totusi ma agat de o speranta…poate intr-o zi…
Va multumesc tuturor care ati citit.