La modul cel mai serios… acum cateva minute credeam ca o sa mor. Imi venea sa-i sun pe toti sa le zic ca ii iubesc. Si nu erau ganduri emo.
Poate o sa par ipohondrica, dar aveam o durere insuportabila de la rinichiul drept, incat credeam ca o sa cedeze. De cateva luni iau niste pastile, care nu sunt recomandate celor cu insuficienta renala, si desi stiu ca nu am asa ceva, am fost avertizata ca trebuie sa beau cel putin 2 litrii de apa pe zi, dar nu am facut asta decat in primele saptamani, si am ajuns sa beau iarasi doar cand mi-e sete, cate o gura. Chiar credeam ca n-o sa mai apuc ziua de maine, era o durere foarte intensa, care m-a facut sa plang, chiar, desi zilnic suport dureri permanente de spate, deci sunt obisnuita. S-a mai intamplat pana acum, de cand am inceput tratamentul, dar nu atat de rau. Acum, cand citesc ce am scris, totul pare atat superficial, dar eu chiar credeam ca o sa mor. Si mai rau e ca preferam asta, in loc s-o trezesc pe mama sa cheme o ambulanta, pentru ca stiam ca poate o sa-mi treaca si ca as fi facut din tantar, armasar, si poate si mai rau decat asta e ca nu vedeam pentru ce sa ma ‘salvez’. Pe foarte scurt, am avut o viata de cacat ultimele luni de zile. In fine, v-am plictisit destul..