Numele meu este Adrian şi în continuare o să vă povestesc cum am ajuns să trăiesc o dramă.Totul începe în 3 ianuarie 1996.În urma unei operaţii de apendicită efectuată la 17:30.Tin minte această dată ca şi cum s-ar fii intâmplat ieri.La două săptămâni de la operaţie începe să mă doară capul şi spatele.Am fost la doctorul care m-a operat şi mi-a spus că probabil vor trece în timp.A trecut vara si în septembrie am fost internat la un spital din Timişoara.Nu au găsit cauza durerilor pe care le aveam şi după o lună şi jumătate mi-au dat drumul acasă.În noiembrie mergeam tot mai greu.După , ce am fost la un doctor în Lugoj, am fost internat la ortopedie în Timişoara.Aici am stat două zile,apoi o săptămână la pediatrie,încă o săptămână la neuropsihatrie şi în sfârşit am ajuns la neurochirurgie.Aici trebuia să ajung de prima dată dar nu a ştiut nimeni ce am.În decembrie urmează prima operaţie.Nu mai simt de la piept in jos aproape nimic.După

câteva luni urmează a doua operaţie.Am stat in ghips apoi mi s-a facut un corset pentru îndreptarea coloanei.L-am purtat mult timp.Am mers la recuperare dar nu s-a mai putut face nimic ca să pot merge din nou.Eforturile au fost zadarnice.La un an şi ceva am avut niste dureri îngrozitoare de cap.Toată ziua eram practic in coma.Zilele treceau una după alta fără să realizez ce se intamplă.A fost perioada cea mai neagră din viaţa mea.Era ca un coşmar.Am fost la recuperare la Mangalia dar am fost transferat la Constanţa din cauza acestor dureri, apoi la Bucureşti dar nu gaseaseau sursa durerilor mele.Am fost trimis la recuperare la Baile 1 Mai si aici datorita apei termale durerile au încetat.În urma efortului depus aici situaţia la coloana s-a agravat.Am mers din nou la Bucureşti şi am fost programat la o operaţie care îmi va uşura viaţa.Pe drumul de întoarecere am facut un accident de maşină.Din fericire nu a fost nimic grav.
psihologie
english
Apoi am fost internat în Timişoara la chirurgie plastică şi am stat patru luni.Tatăl meu a fost alături de mine mereu.Au urmat operaţiile la coloană prin care mi-au fost puse tijele pe care le voi avea toată viaţă.Viaţa m-a lovit din nou.Mama mea a murit din cauza unui cancer la col uterin.Acest lucru mă marchează şi în ziua de astăzi.A plătit cineva pentru toate suferinţele pe care le-am avut?Nu.Am ajuns să stau într-un scaun cu rotile toată viaţa.Nimic nu se mai poate schimba.Familia va fii mereu alături de mine.Sper doar ca mâine să am puterea să zâmbesc din nou.Îţi mutumesc că ai citit acest fragment din viaţa mea.