Bine,a venit vremea sa postez si eu ceva. Well,stau la sora mamei mele de 8 ani (in week-enduri si vacanta ma duc acasa) ca sa invat la o scoala mai buna.De precizat este faptul ca de vreo 3 ani, unchiul meu a devenit alcoolic. Nu este violent, insa este f salos, enervant, se baga in toate treburile mele. Eu sunt o fata mai ciudata, timida atunci cand cunosc oameni noi, cu gusturi ciudate in privinta muzicii(nu ascult manele) si a hainelor. Ok, m’am descurcat pana acum. N’am avut decat 2 prieteni pana acum, si pur si simplu simt nevoia cuiva caruia sa ii spun ce simt ( nu ca mama nu ma asculta, dar e altceva sa vb cu ea si altceva sa vb cu el) si pur si simplu, sa ma tina in brate si atat (matusa e o fire f rece si nu simt nimic cand o imbratisez) . Sa inteleaga prin ce trec. Am note bune la scoala, sambata am judeteana la biologie, sunt extrem de stresata, epuizata psihic si fizic. Am o singura prietena,mai mare ca mine, care ma intelege(Aleluia!), si o iubesc f mult, da’ totusi. Oricum, nu am incredere in f multi oameni, prefer sa am o singura prietena si buna, decat 10 si care te vb pe la spate. Si pbb asta ma deranjeaza cel mai mult. Faptu’ ca nu poti avea incredere in ei. Da’ whatever,nu? Trebuie sa mergem mai departe, sa luptam si sa fim noi insine, nu? Mai, nu pot spune ca e o VDC, dar pe mine ma deranjeaza chestiile astea, si pur si simplu am vrut sa ma descarc.Imi place de un baiat, dar ne cunoastem de multa vreme si el nu a dat nici o data! semne ca ma place. Asa ca ma resemnez si incerc sa nu ma mai gandesc. Nu ca as avea nevoie de sfaturi,dar putin sprijin moral ar fi ok.